notino.ro

Povestea uimitoare a romanului care a “stricat” Sculptura si a reinventat-o, dupa ce a mers 2.000 de km pe jos spre Paris Interviu

“A fost un intelept, muncitor, profund si responsabil. Si un om extrem de credincios. A fost un om spiritual, un antimodern ca orientare proprie. Si, in ciuda acestui fapt, lumea operei lui este una extrem de moderna, de un modernism radical”, spune Pavel Susara despre marele sculptor roman Constantin Brancusi.

Povestea vietii lui Constantin Brancusi (19 februarie 1876 – 16 martie 1957) este cu adevarat uimitoare si frumos ar fi sa ne-o reamintim uneori si sa le-o repovestim celor tineri, de exemplu astazi, cu ocazia aniversarii nasterii lui.

Am plecat de la 10 ani, pe jos, din Hobita-Pestisani. Tata era gospodar cu slugi in curte. La Craiova, am fost baiat de pravalie la restaurantul Spirtaru, din fata garii. Am stat sase ani si munceam cate 18 ore zilnic. La ceasurile trei dimineata, ma sculau birjarii cu ciocanitul codiristii de la biciusca in usa odaitei unde dormeam“, povestea sculptorul despre prima plecare de acasa, citat de Adevarul.

elefant.ro

A urmat o scoala de arte si meserii, iar in 1902 a absolvit Scoala de bellearte din Bucuresti. Dupa numai un an, pleca pe jos la Paris. Avea doar 27 de ani. Pleca pe jos pentru ca nu mai primise banii datorati pentru finalizarea unui bust al generalului Carol Davila, din cauza ca unii dintre membrii Consiliului fusesera nemultumiti de rezultat, cerandu-i sa … micsoreze nasul si sa ajusteze epoletii.

Revoltat, a preferat sa renunte la bani. “Ar fi fost o munca usoara, dar ca de prostituata, care mi-ar fi adus cei cativa bani cat imi trebuiau ca sa-mi platesc un bilet de drum de fier pana la Paris. Dar ceva se innascuse in mine si nu am mai putut rabda. Am facut stanga-mprejur, fara nici un salut militar, spre marea panica si spaima a doctorului Gerota si dus am fost“, a povestit Brancusi mai tarziu.

La Paris a fost nevoit sa lucreze ca spalator de pahare intr-un restaurant. “Am facut chiar o inventie pentru spalatul paharelor cu rapiditate. Pana la mine, se spalau in doua ape: un rand cu apa calda si un rand cu apa rece. Eu am suprimat apa rece si utilizam numai apa fierbinte. Apa fierbinte dizolva, automat, grasimile, era igienica si paharele se si uscau mai repede… Imi frigeam buricele degetelor grosolane de sculptor, dar ma resemnasem“, se destainuia peste ani Brancusi, citat tot de Adevarul. Iar povestea fascinanta a vietii marelui sculptor continua, si va invitam sa o cititi pana la capat.

Suna familiar declaratiile de mai sus, nu-i asa? Cati dintre romanii de azi rezoneaza cu aceste marturisiri, recunoscandu-se pe ei insisi sau macar pe cativa dintre apropiatii lor? Nu-i nevoie sa ai studii inalte ca sa te “imprietenesti” cu Brancusi, sa ii respecti valorile, sa ii indragesti opera. E suficient doar sa incerci, sa vrei.

Intentionat sau nu, prin uriasul scandal declansat odata cu desemnarea Irinei Rimes ca ambasador onorific al Zilei Constantin Brancusi 2020 ministrul Culturii a reusit sa trezeasca interesul publicului asupra unui subiect care neinsotit de un scandal ar fi trecut cel mai probabil aproape neobservat: aniversarea nasterii marelui sculptor roman.

Va invitam sa cititi un interviu neconventional acordat de istoricul si criticul de arta Pavel Susara, care a acceptat cu greu provocarea noastra (din motive lesne de inteles).

Daca ati fi dvs ambasador onorific al Zilei Brancusi, ce le-ati spune oamenilor care nu stiu prea multe despre el (din diverse motive), in special tinerilor, care nici nu au prea multa rabdare?

Eu as putea sa le ofer o sumedenie de informatii si chiar sa incerc sa fiu simpatic, sa fac ghidusii ca sa se uite la mine cu un oarecare interes, dar mesajul meu nu va trece dincolo de cei care ma stiu pe mine si il stiu deja pe Brancusi.

Ar fi absolut inutila calitatea mea de ambasador al lui Brancusi pentru a cuceri noi spatii, noi teritorii. Pentru a aprofunda spatiile existente sunt foarte util, si eu, si altii din aceeasi categorie cu mine.

Exista o falie, care tot creste, intre cei care cunosc foarte multe (despre Brancusi, dar nu numai despre el) si cei care nu cunosc mai nimic. De ce sa nu incercam sa apropiem cele doua lumi, sa cream punti intre ele? De exemplu, daca ati fi invitat la un liceu si copiii aceia s-ar uita la dvs asteptand sa le vorbiti, sa le explicati, ce le-ati spune despre Brancusi?

Le-as spune ce sanse poate sa aiba un copil al nimanui daca reuseste sa si le identifice si sa isi urmareasca Steaua.

Bun. Se poate sa continuam?

Se poate, dar prin propriul exemplu, extrem de cald si de convingator – Irina.

Deci tot la ea ajungem?! Perfect…

Tot la ea ajungem, pentru ca eu nu pot sa le spun copiilor decat lucruri generale, care tin de noroc, de sanse, de circumstante, astrale sau pamantesti, dar nu pot sa le spun care e semnificatia acestei intamplari, care e natura acestei forme de revelatie intr-o persoana cu un potential exceptional. Dar Irina poate sa le spuna, prin propriul ei exemplu! Si ea vine de la tara, e un copil care nu a avut acces la cultura, care si-a dobandit totul pas cu pas. Ea poate sa dea propriul ei exemplu.

Abia urmatorul pas e interventia mea – sa le spun demersurile lui Brancusi, prin ce a trecut el. Sa le spun cum a inceput, cum a “stricat” Sculptura si a reinventat-o. Le spun povestea unei distrugeri pentru a fi posibila o renastere in alta dimensiune.

Va rugam spuneti-ne povestea acum.

Eu pot sa spun lucrurile astea, dar in masura in care am stabilit deja un cod de comunicare, pentru ca noi stim. Tu te poti duce singura sa vezi Coloana sau Patrimoniul Brancusi din muzeele Romaniei, fara sa ai nevoie de un ghid, decat de ghidul muzeului respectiv, care sa iti spuna cum a ajuns lucrarea acolo, de exemplu.

Dar un tanar de 18-19-20 de ani care a crescut intr-un alt tip de provocare, care are alte mitologii, care are alte interese, nu trebuie luat cu lucruri complicate, grele, trebuie ghidat frumos si de catre cineva credibil.

Si totusi, haideti sa incercam impreuna.

Bine, uite, eu am sa va spun care e importanta fundamentala a lui Brancusi, pe care nu au remarcat-o cohortele de exegeti de pana acum.

Brancusi se naste si se dezvolta intr-un spatiu fara sculptura, pentru ca Romania, fiind asezata in spatiul confesiunii ortodoxe, a crestinismului oriental, avea interdictie la chipul cioplit si pana in secolul XIX noi nu am avut sculptura! Cine vorbeste despre sculptura in spatiul ortodox pana in secolul XIX bate campii sau face abuz de termeni.

Cioplirile de pietre funerare, de cruci, de catapetesme si de scaune imparatesti? Aia nu e sculptura, aia e cioplire.

Foarte interesant, nu stiam asta.

Si atunci, Brancusi vine intr-o “scoala” – sculptura noastra – care era mai mare decat el cu vreo doua decenii. El vine si invata ceea ce au adus sculptorii occidentali in Romania – academismul sculpturii, conventia tridimensionalului occidental – dupa care pleaca la Paris si da cu ea de pamant, o face praf, si revine la formele arhaice, la formele care nu mai au legatura cu “biftecul” pe care il denunta el la Michelangelo, nu mai are legatura cu cadavrul, cu mimetismul. El incepe sa gaseasca forme de impacare a iconoclasmului de tip oriental cu iconodulia (cult exagerat si superstitios al imaginilor sacre, n.red.) de tip occidental. Asta face Brancusi.

Da, numai ca nu poti sa le spui lucrurile astea unor oameni care nu inteleg. Si nu inteleg nu pentru ca nu au capacitatea sa inteleaga, ci pentru ca nu au fost pregatiti de scoala sa inteleaga.

Ce credeti, Constantin Brancusi a fost un geniu, un om talentat sau pur si simplu un norocos care a trait intr-o conjunctura favorabila?

“Geniu” e un mod de a spune, o inventie romantica. Brancusi a fost un om extrem de serios. Extrem, extrem de muncitor, de asezat, de riguros in ceea ce facea, cu o manualitate exceptionala si cu un nivel intelectual foarte bun. Cei care l-au transformat intr-un taran transhumant, intr-un transplant carpatin salbatic in inima Parisului bat campii, asa cum bat campii despre multe lucruri legate de el.

Brancusi era un intelept in sensul oriental al cuvantului. El vorbea foarte bine limba franceza si se exprima nuantat (nu se mai putea exprima in romana cum se exprima in franceza!) si, ceea ce nu prea stie lumea, Brancusi vorbea germana. Deci avea acces la cultura mare si una dintre lucrarile lui de capatai a fost Milarepa, o carte de intelepciune orientala, de lirica si filosofie budista, care tot de spatiul oriental se leaga.

Asta a fost Brancusi: un intelept, muncitor, profund si responsabil. Si un om extrem de credincios. A fost un om spiritual, un antimodern ca orientare proprie. Si in ciuda acestui fapt, lumea operei lui este una extrem de moderna, de un modernism radical.

Poate fortez nota, poate o sa va deranjeze ce voi spune, dar credeti ca putem face o punte peste ani intre tanarul Brancusi, care a plecat la 27 de ani din Romania, si exodul tinerilor de azi?

Putem, pentru ca a fost vorba despre aceeasi indolenta, aceeasi lipsa de implicare a factorului responsabil de destinul societatii, si atunci ca si astazi.

Tu stii ca Brancusi a ratat in Romania cel putin 4 monumente, iar cele pe care le-a facut le-a facut din intamplare si pentru ca au fost comenzi private?

Nu stiam. Cum adica le-a ratat?

El a propus primarului Bucurestiului Dobrescu (Dem I. Dobrescu, primar intre anii 1929 – 1934, n.red.), cu care a avut si o intelegere, aproape incepuse demersul, sa ridice o coloana imensa intr-o piata bucuresteana. Cand au vazut aia despre ce e vorba, evident cu “stiinta enciclopedica” a tuturor romanilor, au calificat imediat lucrarea (si poti banui imediat cam in ce zona de semnificatie au dus-o…). Asa ca a cazut toata lucrarea.

Trebuia sa faca un memorial Goga la Ciucea. A cazut si el. Trebuia sa faca un monument Spiru Haret. A cazut si ala. Trebuia sa faca un monument Caragiale la Ploiesti. A cazut si el din cauza palariei, pentru ca ploiestenii il voiau pe Caragiale cu palarie (elementul lui distinctiv), iar Brancusi a spus ca el nu se ocupa cu pret-a-porter

Este aceasi situatie – statul roman este complet indolent, ar fi avut cel putin 3-4 prilejuri in ultima perioada sa conserve in tara lucrarile lui Brancusi, cele revendicate, si sa imbogateasca patrimoniul Brancusi cu artefacte si cu piese de inventar scoase la diverse licitatii. Cea mai scumpa era 1,5 milioane de euro. Atata fura un mafiot bine asezat in zona de confort a politicii romanesti in 3 zile…

Ati atins un punct sensibil: campania pentru Cumintenia Pamantului. Ne spuneati in 2016, cand am discutat despre subiect, ca am putea rata achizitia capodoperei din “lene civica”. Pana la urma, de ce am ratat cumpararea sculpturii?

Din lene civica. Dar eu va spun acum, retroactiv, ca daca vectorii acelei campanii ar fi fost Irina Rimes, Grigore Lese, Ada Milea, cativa creatori de show-biz-uri majore, s-ar fi adunat bani pentru acea campanie, s-ar fi motivat si lumea. Dar s-a folosit acel “tren cu rusi care ne fura copiii” si aia a fost…

Erau Cumintenii ale Pamantului mamii lor prin mall-uri, facute din plexiglas si cu cutii ale milei langa ele. Pai, ce campanie e aia?! O campanie de contributii pentru un scop major de tipul acesta nu e o cutie a milei, e cu totul altceva.

Va mai pun o intrebare, neplacuta, dar va rog mult sa ne raspundeti: Ce le spuneti celor care gandesc asa: ‘Si la urma urmei, de ce ar trebui sa stie tinerii despre Brancusi? Mai bine sa invete cum sa ia un credit la banca’? Cu alte cuvinte, de ce mai e important in ziua de azi sa stim cine a fost Constantin Brancusi?

Pentru ca Brancusi si orice alt mare artist (dintotdeauna, nu doar din contextele noastre imediate) nu reprezinta chestiuni facultative pentru umanitate, nu sunt lucruri facultative in viata noastra, acesti creatori sunt barometre pentru natura umana. Ei dau masura asezarii noastre in lume, a capacitatii noastre de a determina locul pe care il avem in spatiu si in timp, de a ne raporta la scara Universului. Creatorii sunt probele pe care specia le da in fata sansei ei de a fi mai puternica decat destinul efemer al fiecarei persoane in parte.

Brancusi nu este optional pentru specie. Sigur ca o persoana sau alta pot sa il ignore, dar specia descopera prin Brancusi care e starea ei de sanatate – de sanatate simbolica, de sanatate morala si de sanatate a structurilor ei vitale. Asta este un artist.

Artistul nu e o problema de weekend, nu e un episod de loisir, e o forma de masurare a existentei noastre in lume, a sansei noastre de a exista sau nu. Si noi nu existam printr-un credit luat de la o banca, prin asta supravietuim. Noi existam prin constiinta pe care o avem, ca fiinte care au depasit stadiul de patruped.

Citeste si: De ce s-a vandut pictura din imagine cu 37 de milioane de euro si cum se stabileste pretul unui tablou Interviu.

[embedded content]

In loc de concluzii

Dupa declansarea scandalului public, o rugaminte inedita i-a fost adresata Irinei Rimes de catre europarlamentarul USR Clotilde Armand, care a profitat de ocazie si a rugat-o pe tanara ambasadoare onorifica sa le povesteasca celor care o urmaresc pe retelele de socializare cum a fost umilit Brancusi de comunisti.

“Sa le explice tinerilor ca marele artist Constantin Brancusi dorea sa doneze statului roman 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii, si piese de mobilier. Sa le spuna ca dupa ce a aflat decizia autoritatilor romane din de a-i refuza donatia, Brancusi a renuntat la cetatenia romana, la 1 august 1951, si a cerut cetatenia franceza, pe care a obtinut-o in anul urmator. Din cauza asta Constantin Brancusi si-a retras oferta pe care o facuse statului roman si a donat Frantei toate operele din atelierul sau de la Paris”, a scris Clotilde Armand pe Facebook.

De altfel, tot comunistii au fost cei care au vrut sa darame Coloana Infinitului, dupa cum reiese din documentele vremii.

“Intrucat orasul Tg. Jiu a mostenit de la vechile regimuri burghezo-mosieresti diferite monumente asezate fara nici o estetica pe raza orasului si fara sa aiba un rol bine definit pentru culturalizarea poporului, asa cum de exemplu se afla si o coloana metalica introdusa in fundament de beton si situata in partea de Est a orasului in noul parc creat in cursul anului 1937. / Tinand seama ca aceasta coloana prin materialele rezultate din demontarea ei ar putea folosi la alte lucrari edilitare de prima necesitate a orasului Tg. Jiu, va rugam a ne da cuvenita aprobare pentru daramarea ei, materialele fieroase rezultate putand fi predate D.C.A. din localitate”, se arata intr-un document din arhiva vremii.

Afla si alte detalii incredibile despre Intentiile comunistilor de desfiintare a Coloanei fara Sfarsit.

Insa una dintre cele mai amare concluzii ale dezbaterii publice declansate zilele trecute de ministrul Culturii a fost subliniata de Alexandru Nicolae, doctor in filologie si cercetator la Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan – Al. Rosetti”.

“Exista totusi un vinovat? Din nou, cred ca da: acest vinovat este sistemul de educatie romanesc. Nu cred ca despre Brancusi (ca de altfel, si despre alti mari creatori romani – artisti, scriitori, inventatori etc. – care n-au avut sansa sa fie inclusi in canon) ar trebui sa aflam la evenimente efemere, de obicei monotone si sforaitoare, de tipul Ziua ‘Brancusi’ 2020. Ar trebui sa aflam de la scoala si de la muzeu. (…) Asadar, un sistem de educatie care, pe langa alfabetizarea minimala, nu este capabil sa asigure o pregatire culturala in spiritul insuflarii valorilor nationale este, prin definitie, un sistem de educatie partial falimentar”, a scris Alexandru Nicolae, intr-un articol publicat pe platforma Republica.

Va invitam sa vizionati aici un documentar al TVR despre viata si opera lui Constantin Brancusi:[embedded content]

Cititi mai multe despre cateva initiative controversate ale politicienilor romani legate de Constantin Brancusi:

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa acestei Stiri este websiteul Ziare.com

notino.ro