notino.ro

Marea reconciliere nationala. Cu Adrian Nastase

Inca din primul discurs care a deschis al doilea mandat de presedinte, Klaus Iohannis a anuntat tema marii reconcilieri nationale: nu exista mai multe Romanii, ci o singura tara polarizata politic. E o tema preluata din inventarul lui 1990, dar care, folosita astazi, in loc sa vindece traume, ar mari, de fapt, nepotrivirile dintre societate si politicienii ei. Mai ales daca trebuie sa ne impacam cu reintoarcerea lui Adrian Nastase in prim-plan.

Pentru contextualizarea aceste teze, o preluare, de fapt, a felului in care alte state postcomuniste, spre care ne-am uitat mereu cu jind – Polonia, Ungaria si Cehia -, au facut trecerea la democratie, dupa jumatate de secol de dictatura, fac o trimitere la istoricul Adrian Cioroianu, astazi ambasadorul Romaniei la UNESCO.

“Probabil ca cel mai intelept lucru atunci, in 1990, ar fi fost o reconciliere fortata, o resetare a societatii, instituirea unui fel de moment zero din care toti sa plece cu sanse egale – asa cum s-a incercat in 1920”. (din volumul Un centenar si mai multe teme pentru acasa, publicat la Editura Polirom).

notino.ro

Sigur, acest lucru nu a fost posibil si pentru ca politica romaneasca a fost acaparata inca din acest prim moment al redemocratizarii de liderii politici cu legitimitate ambiguua, cu un picior in noua ordine politica si cu radacini si resurse in vechile gasti nomenclaturiste. Or, Ion Iliescu, primul presedinte postdecembrist, despre care istoricul francez Thierry Wolton ne spune ca a fost ales de romani asa cum a fost Lenin ales de rusi, adica nu a fost nicio alegere, ci o confiscare si manipulare a momentului zero, a procedat exact pe dos, in continuitatea metodelor comuniste: a cultivat clivajele, polarizarile sociale, resentimentele si frustrarile sociale pana in punctul absolut in care a asmutit o categorie sociala – minerii – asupra alteia – intelectualii.

Ce s-a intamplat dupa realizarea Unirii? In momentul intrarii Romaniei in razboi, societatea era impartita in doua parti ireconconciliabile – adeptii intrarii in conflict de partea Antantei si “germanofilii”, dupa expresia consacrata de Lucian Boia, care ar fi preferat o pozitionare de partea Puterilor Centrale, aducand ca argument pericolul Rusiei. Dupa razboi, aceste polarizari de substanta erau si mai pretabile exagerarilor si extremelor. Iertarea si amnistia pe care Regele Ferdinand le-a acceptat nu au functionat pe deplin, nici nu aveau cum, pentru ca Romania a intrat si ea in noile furtuni care apareau in Europa si care au dus la crime teribile.

Aceste teme ale reconcilerii, unitatii si resetarii nationale sunt despachetate de Klaus Iohannis (2) si chemate sa defineasca acest nou mandat, pe care presedintele il anunta drept unul implicat, dar aici e mai degraba strategie electorala pentru alegerile care vin, localele (deocamdata intr-un singur tur) si parlamentarele.

In toata aceasta redefinire a paradigmei prezidentiale, in care Klaus Iohannis e tentat de portretul pe care istoria i-l va retine, de unde utilizarea momentelor simbolice pana la topirea in clisee, la prima receptie de 1 Decembrie a acestui nou mandat, la 30 de ani de la prabusirea dictaturii ceausiste, apare Adrian Nastase.

In ce calitate a venit?, se intreaba invitatii, mai insistent jurnalistii prezenti in sala. Potrivit legii, fostul premier, dublu condamnat la inchisoare cu executare si avand interzise unele drepturi politice, trebuie invitat la ceremoniile si receptiile de Ziua Nationala, in virtutea decoratiei cu Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Mare Cruce, cu care l-a inzestrat Ion Iliescu, in 2002. Tot legea spune ca aceasta decoratie trebuie retrasa atunci cand intervine o condamnare privativa de libertate, dar ea nu se pierde automat, ci e nevoie de o procedura – se constituie un consiliu de onoare al ordinului, iar Cancelaria Ordinelor, structura din cadrul Administratiei Prezidentiale, trebuie sa-i transmita presedintelui Romaniei o propunere de retragere a ordinului. Retragerea Ordinului se face prin decret prezidential.

Este de mentionat ca in momentul in care Adrian Nastase a fost condamnat, presedintele in exercitiu era Traian Basescu. De ce nu a declansat acesta procedura de retragere a decoratiei nu e clar, fostul presedinte nu a explicat niciodata. Cert este ca Klaus Iohannis a mostenit atat prezenta lui Adrian Nastase pe lista invitatilor obligatorii la receptia de 1 Decembrie, cat si responsabilitatea de a cere retragerea decoratiei. Totusi, si aici exista o nuanta legala: mai trebuie retrasa decoratia dupa ce Nastase si-a ispasit pedeapsa si a fost, partial, reabilitat (interzicerea unor drepturi a ramas in vigoare si dupa inchisoare)?

Sunt mai multe elemente de dezbatere si niciunul dintre ele nu pune la indoiala institutia reabilitarii. Adrian Nastase si-a executat cele doua pedepse si, la fel ca toti infractorii care si-au platit vina legala, are dreptul la reabilitare. In acest sens, poate conduce institute, poate tine prelegeri, poate publica volume de memorii si poate participa la ce receptii doreste. Poate cuceri audiente, isi poate face prozeliti, atata vreme cat asta nu implica institutiile statului.

In culpa este legitimarea pe care invitarea la o receptie pusa sub semnul reconcilierii nationale i-o da si de care Adrian Nastase a profitat, constient fiind ca il compromite in acelasi timp pe Klaus Iohannis.

In primul rand, pentru ca, desi a fost anual invitat, in virtutea prezentei pe lista detinatorilor de decoratie, este primul an in care fostul premier isi face aparitia la receptia de la Cotroceni. La fel ca Ion Iliescu in 1989, Adrian Nastase a vrut sa se urce in trenul “resetarii”, vedea-va pe traseu daca poate fi confiscat, deturnat sau macar descarcat un vagon.

In al doilea rand, pentru ca, odata integrat momentului zero, Adrian Nastase si-a dat toata silinta sa fie vazut si a ramas destul de mult la receptie, cu o atitudine degajata, stiind ce consecinte vor fi.

Mai apoi pentru ca a fost primul care a vorbit despre asta, intr-un text publicat pe blog, pentru a potenta efectele obtinute prin prezenta in sala de la Cotroceni:

“Dupa recentele alegeri, vor urma cinci ani cu Iohannis – presedinte la Cotroceni. Romania va avea nevoie de intelepciune si de liniste pentru a construi. “Coabitarea” nu inseamna doar relatia dintre presedinte si premier, de culori diferite. Ea poate inseamna si o relatie civilizata intre presedinte si principalul partid de opozitie. Cu conditia ca Iohannis sa renunte la retorica din campanie privitoare la PSD. Discursul sau, de aseara, a fost unul “normal” pentru o astfel de ceremonie, organizata cu ocazia Zilei nationale”.

Procedand astfel, l-a plasat pe Klaus Iohannis in defensiva, apoi, luandu-si acest ascendent, a anuntat ca presedintele a esuat.

Faptul ca Adrian Nastase, desi dublu condamnat la inchisoare cu executare, este validat de institutiile statului roman, in acest caz de presedintie, e o culpa impartita si primul care trebuia sa refaca normalitatea era Traian Basescu.

Chiar si asa, Klaus Iohannis nu se poate eschiva de la responsabilitate, orice resetare, chiar trecuta printr-o mare reconciliere utopica, porneste de la reparatiile minimale care sa nu prezerve ambiguitatile, asa cum s-a petrecut in 1989.

Ziare.com a solicitat Administratiei Prezidentiale sa clarfice daca toti detinatorii decoratiilor similare au fost invitati la receptie. Pana in acest moment nu am primit niciun raspuns.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa acestei Stiri este websiteul Ziare.com

notino.ro